Povești de plâns pe îngeri

(Image from http://www.zazzle.com)

 

Diavolul și-a pus în cap să-i tragă lui Dumnezeu Lumea de sub picioare. Nici nu se punea problema să-l păcălească cu vreun contract de franciză, Bătrânul inventase și Gândul și Cuvântul. Nu-i rămânea decât să-l bată cu propriile arme, într-o luptă pe care numai anacronicii o mai pot considera dreaptă. A început să-și adune, sub semnătură, propria armată. La început a fost mai greu cu delegațiile pe Pământ, după ce au văzut ce-i făcuseră oamenii Fiului lui Dumnezeu supușii preferau să trimită misive de pe Marte. În ședințele de implementări strategice își provocau șeful la puterea exemplului.

I se deșteptaseră proprii discipolii, fără să se facă Lumină, cine nu ar fi fost mândru cu așa ceva?! Iar Diavolul e mândru și caută satisfacție din orice, complicațiile depresive sunt lăsate la ușa bisericii. Călătorea destul de des pe Pământ, cum altfel ar fi reușit să mențină vie Gheena zâmbetelor forțate? A avut un pic de emoție cerebrală, să nu care cumva să dea greș taman când încornorații propriei curți ar fi încercat să imortalizeze momentul. Moartea își făcuse și ea rost, Dumnezeu știa de pe unde, de un telefon mobil. Poate că Dumnezeu ațipise sau își luase concediu medical, sau poate fusese El Însuși curios să vadă ce le mai putea pielea, dar scurtele incursiuni se dovediseră a fi mari succese. Diavolul a fost primit cu flori, ovații și închinăciune cu fală. Supușii Tartorului au dat iama prin Lume, fiind la rândul lor omeniți cu mese îmbelșugate, serbări, puneri de suflet la mezat. Dumnezeu lăsase Lumea în grija Omului, dar Omul nu vedea Lumea decât prin spectrul propriei trebuințe. Și-a chemat Îngerii la vorbă de taină, Sfinții suferiseră destul. Spre deosebire de frații lor căzuți în dizgrație, Îngerii au fost și mai sunt ridiculizați, bătuți, alungați, torturați, răutatea s-a perfecționat odată cu întregul. Victoriile sunt însă relative, Einstein a reușit să decodifice o parte din Adevăr. Când un Înger e căzut la pământ, un Diavol se ridică până la grija ținută pe palme de Dumnezeu și mușcă din dreptul celorlalți la Fericire. Ca să se restabilească echilibrul, căci fără echilibru ne-am îndrepta spre autodistrugerea concertată, o nouă ediție a imploziei inițiale, de data aceasta în sens invers, pentru revalidarea Infinitului, de undeva trebuie să dispară un Bine, atunci când Răul prinde puteri. Bocitoarele angajate de ocazie dau vina pe bătaia lui Dumnezeu, cea de orologiu, căci El nu dă cu parul: ți se îmbolnăvește un copil, un părinte, un chin își face intrarea în viața ta, izbind ușa de perete. Iubirea se ascunde și va trebui să muți și Cerul și Pământul ca să o regăsești.

Nu lovi în oameni nevinovați, uneori de pe sub straie ieftine și fără să sufle o vorbă un suflet curat îi poartă de grijă familiei tale, veghind chiar și atunci când pe tine te-a furat somnul!

Dumnezeu nu are de ce să te pedepsească, o faci tu, până la perfecțiune.