Bibliotecă cu capul în nori. Povești din grădină, de Liliana Widocks

Pinterest roze(Image from Pinterest)

 

-Domnule Nuc, nu vă supărați, dumneavoastră cum vă descurcați ci cititul în stele?

-Trandafirașule, vorbește te rog mai tare, am îmbătrânit și dacă încerc să mă aplec mă rup de șale.

-Vântul e de vină! Așa mi-a spus mama. Fură vorbe!

-Așa e, draga moșului, dar pune ea Vara biciușca pe el!

-Domnule Nuc, petuniile cred că norii se răsfiră în pagini pentru cei care au învățat semnele.

-Atunci hai să le învățăm! Închide ochii și spune-mi o poveste.

-Eu nu sunt copac, domnule, florile nu trebuie decât să fie frumoase, nu există școli pentru noi.

-Poate că cei care nu pot descifra semnele te văd ca pe un trandafiraș oarecare, dar ține minte, tu ești suflet de copac.

-Și asta îmi dă dreptul să citesc în stele? Și în stropul de ploaie?

-Urcă-te în spinarea mea și hai să vedem ce spun stelele! Oare care le sunt cele mai vechi dintre povești?

-Pe dumneavoastră toată lumea vă respectă, nu cred eu să bage ele în seamă un biet trandafiraș. Anul acesta abia am împlinit șapte boboci și douăzeci și patru de țepi. Nu vă temeți că v-aș putea zgâria, domnule, reginele nopții nu prea mă înghit?

-Pentru că tu ești suflet de copac, nu floare, Trandafirașule, hai, vino să ne dăm bună seara cu doamna Lună!

-Bună seara, doamnă Lună. E adevărat că ați ademenit un bunic, profesor de geologie, să vă retușeze un pic datele autobiografice, mai ales în punctele solare?

-Trandafiraș obraznic, cum îndrăznești?!

-Hahaha, Trandafirașule, ți s-au deschis toți bobocii…